miercuri, 9 mai 2012

Catedrala Mântuirii

Dat fiind specificul mental roman şi sensibilităţile manifestate până acum în legătură cu Catedrala, e mai sigur să încep cu un disclaimer (eliberare de responsabilitate/ clarificare a intenţiilor). Nu cunosc autorul (postului la care fac acum referire), poza îl arată băiat simpatic, nu am nimic cu el. Nu mă iau de cele în care cred alţii, adică fiecare cu credinţa lui, nu e treaba mea în ce crede fiecare. Pe final, ce şi în ce cred eu e treaba mea, deci postul nu are de-a face cu aşa ceva. Cred că ajunge cu disclaimerele, ar trebuie să fie suficient. :)

PS. Dacă povestea e prea lungă, pe scurt lucrurile la care mă gândesc că ar putea îmbunătăţi ceva (tot se “plângeau” unii politicieni că nu au dialog cu electoratul, uite subiect :)):
- impozitarea activităţilor comerciale ale cultelor (adică pensiuni ecumenice, eventual producţia de produse alimentare vândute, turism ecumenic); Grecia tocmai încearcă impozitarea cultelor şi şi-a “pus în cap” Athosul, sunt curios cum evoluează conflictul,
- autofinanţarea cultelor – citeam că BoR a avut un profit de 85 milioane euro anul trecut, ar putea fi mai bine să ajute bugetul, adică pe toată lumea, dacă nu ar mai primi bani de la buget, poate am avea o infrastructură mai bună, spitale, comunicaţii, alte alea,
- auditarea situaţiei financiare a cultelor şi o mai mare transparenţă a cheltuielilor – ar arăta enoriaşilor sursele de venit şi direcţiile pe care le iau cheltuielile, pe fiecare parohie, şi toată lumea ar vedea (de exemplu) dacă interesul prelaţilor este mai mare pentru cumpărarea de maşini de lux sau dacă banii se duc pe ajutarea nevoiaşilor şi construcţia de şcoli şi spitale de pe lângă aşezămintele religioase.

Dacă vrea cineva să preia ideea şi să încerce implementarea ei, nu cer drepturi de autor, doar voi vota “pentru”. :)

Şi acum “povestea”, respectiv subiectul de la care am pornit.

Ieri am aruncat o privire pe Facebook să văd ce a mai făcut unul, altul. Am dat imediat peste un Like la o fotografie cu macheta Catedralei Mântuirii Neamului, însoţită de un îndemn la mobilizare pentru a îi stopa construirea. Atenţia mi-a fost atrasă de subiectul îndemnului pentru protest, de momentul ales pentru a o face, de argumente, dar şi de numărul mare de comentarii.

Cu protestul n-am nimic, fiecare e liber să gândească ce vrea, să acţioneze în consecinţă, să suporte consecinţele acţiunilor sale şi să încerce să ralieze/ convingă cât mai mulţi adepţi/ aderenţi/ susţinători pentru realizarea lucrurilor în care crede. Dacă toate astea au loc conform cadrului legal, bravo lui, are stofă de lider. Toate bune şi frumoase.

Momentul... e altceva. În ultimii ani s-a tot discutat despre asta, ba despre amplasare, ba despre sursele de finanţare, ba despre arhitectură sau de modul cum se încadrează construcţia în planul urbanistic, raportul de înălţime dintre construcţia religioasă (Catedrala) şi cea laica alăturată (Palatul Parlamentului). Mă rog, cine a avut ceva de spus a spus, interesele s-au manifestat, zarurile au fost aruncate, autorizaţie e, Rubiconul a fost trecut, construcţia a început.

Argumentele (iniţiale sau apărute pe parcurs) sunt subiecte oricând bune de dezbatere, reiau câteva pe scurt.
* Risipa de bani de la buget – nu rezistă, banii sunt din profitul cultei şi din donaţii.
* Utilitatea religioasă şi turistică – posibilă, probabilă şi totodată discutabilă, dar câtă vreme ideea a găsit susţinători şi finanţare, fiecare e liber să plătească pentru credinţa sa şi să beneficieze de proiectul pe care l-a susţinut. Oricum, valoarea economică a construcţiei va fi ‘validată’ de piaţă, orice prognoze pot doar aproxima impactul făcând comparaţii cu construcţii similare.
* Valoarea arhitecturală – câte capete, atâtea păreri. Există specialişti care să-şi dea cu părerea, presupun că au fost consultaţi, vreau să cred că Primăria şi-a jucat rolul ei în privinţa asta şi cu a semnat „ca primarul”.
* Discrepanţa dintre învăţămintele creştine şi opulenţa construcţiei – nu ştiu ce să zic, asta au decis deja enoriaşii prin donaţiiş nu ştiu ce e mai util pe termen lung, folosirea acum a banilor pentru a ajuta acolo unde este nevoie sau realizarea unei construcţii care să concentreze credinţa în jurul unui simbol; sunt exemple şi pro (Palatul Vaticanului, alte catedrale, construcţiile din zona originii credinţelor religioase majore practicate in Europa), şi contra (nu mi le amintesc, probabil că s-a aşternut uitarea tuturor peste ele) şi nu trebuie neglijată puterea simbolurilor, dar vom vedea peste o sută de ani de partea cui a fost dreptatea. :)
* Am însă o mică îngrijorare referitoare la “talentele” proverbialului Gigel, respectiv la amplasarea construcţiei în raport cu străpungerea subterană care va face parte din viitorul bulevard Uranus (ruta Piaţa Victoriei-Matache-Pârvan-Rond Coşbuc), parte din autostrada suspendată. Cârcotaşii care nu înţeleg cum un tunel poate fi autostradă suspendată ar trebui să ştie că totul în viaţă este relativ: sus, jos, dreapta, stânga.... Îngrijorarea mea este să nu mă trezesc, Doamne fereste, din motive de proiectare defectuoasă, ca mergând prin pasaj să fiu în legătură directă cu altarul Catedralei şi să mă pomenesc cu vreun înaltpreasfinţit pe capotă (sau pe ghidon, în funcţie de mijlocul de locomoţie în momentul stabilirii legăturii).

Reiau.
Numărul de comentarii (a se citi “bălăcăreala” în care au intrat o parte din comentatori) e impresionant. Asta mi-a reconfirmat că poporul român stă bine cu argumentaţia (verbală) şi la nevoie se dovedeşte a fi foarte combativ şi viguros când vine vorba să-şi susţină ideile şi convingerile, iar mediul online este o platformă tocmai bună, mai ales că oferă distanţa şi confortul tastaturii. Argumentele postate de mine (cele de mai sus) au trecut ca apa pe pietre (nu că aş fi vrut să facă valuri :) ), interlocutorii fiind angrenaţi în dialoguri mai savuroase şi replici mai tăioase adresate celor de altă părere.

Curat democraţie balcanică!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu